Profesorii schimbării

Tineri de top care nu ar fi considerat în mod normal meseria de profesor devin pansamentul unei răni care se închide.

Știați că avem în Romania profesori talentați care aleg de bună voie și cu bucurie să lucreze în școli cu elevi din medii vulnerabile?

Într-un timp în care educația găsește din ce în ce mai greu profesori cu vocație și viziune, iată că de fapt provocarea este de a forma un sistem care să transforme dorința noastră de a schimba lucrurile în bine în motorul devenirii personale .

Astfel, tineri de top care nu ar fi considerat în mod normal meseria de profesor își înțeleg scopul ca fiind acela de a provoca schimbarea si apoi devin pansamentul unei răni care se închide.

Pentru ca profesorii schimbării să răsară este nevoie de o chemare și apoi de un mediu în care să se dezvolte armonios și să le permită să se așeze fiecare la locul unde este mai mare nevoie de ei.

Teach for Romania este o organizația non-guvernamentală, care caută și pregătește oameni valoroși, cu sau fără experiență anterioară de predare, pentru a deveni profesori în învățământul de stat, pentru copiii din medii vulnerabile. Teach for Romania recrutează riguros pe cei mai talentați și motivați români, ajutându-i să conștientizeze impactul pe care îl pot avea prin alegerea profesiei de dascăl.

Am făcut un pas către sufletul unui astfel de profesor, ca să îi înțeleg motivația, să o relatez, să o multiplic!

VERONICA MICUȘCĂ face parte din generația a 6-a  de profesori găsiți și susținuți de Teach for Romania. Ea s-a întors din Tenerife, unde preda limba engleză, special pentru a deveni profesoară pentru copii din medii vulnerabile. Ca să poată ajunge la școala din satul Sudiți, județul Ialomița, Veronica se trezește zilnic la ora 5.30 iar activitatea ei ajunge să se încheie spre miezul nopții.

– Veronica, de ce ai ales sa te alaturi profesorilor susținuți de Teach for Romania?

– M-am alăturat comunității de profesori susținuți de Teach for Romania din dorința de a contribui la schimbarea pozitivă a societății prin implicarea activă în sistemul educațional român.

– Cum arată o zi de lucru pentru tine?

– O zi de lucru pentru mine începe la aproximativ 05:30, pentru ca la 06:30 să fiu în autobuzul ce mă duce spre școală. Orele de curs le încep la ora 8:00 și le închei de obicei în jurul orei 13:00-14:00. Revin în oraș, iar după-amiaza urmează alte ore de lucru pentru pregătirea lecțiilor și materialelor pentru ziua următoare și pentru realizarea diverselor proiecte școlare, cât și sarcini ce țin de documentare și formare, fie prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, fie prin programul și comunitatea Teach for Romania. Astfel, de cele mai multe ori ajung să-mi închei ziua spre miezul nopții.

– Care a fost/este cea mai mare provocare a ta in calitate de profesor într-o școală cu grad de defavorizare (găsiți aici lista școlilor din Romania care se află în această situație si criteriile folosite pentru stabilirea gradului de defavorizare)?

– După cum bine știm, în mediile dezavantajate nu este niciodată doar o provocare cu care să ne confruntăm și de cele mai multe ori este foarte greu să stabilim care din ele “arde” mai tare. Îmi permit să spun că sunt toate interconectate sau derivate una din cealaltă. În cazul meu, provocarea zilnică din școală este comportamentul violent, atât verbal cât și fizic, dintre elevi, ceea ce face ca demersul didactic să se “împotmolească” și să fiu centrată mai mult pe abilitățile socio-emoționale ale elevilor cu care lucrez.

Cel mai mare succes: a rămâne motivată și implicată în ciuda resemnării celorlalți

– Care a fost/este cel mai mare succes pe care l-ai avut in activitatea ta la școala din Sudiți?

– Consider că marele succes al nostru – al celor care alegem să ne implicăm activ în medii vulnerabile și/sau dezavantajate – este acela că, în pofida a tot ce experimentăm zi de zi și a piedicilor cu care ne întâlnim, reușim să rămânem pe poziții și să nu renunțăm la cauza către care am ales să ne îndreptăm energia. Un “Aaa, acum am înțeles!”, un “Mi-a plăcut ora aceasta!” sau un “Mulțumim pentru că încercați să fim o clasă unită!” venite din partea elevilor anulează, pentru mine, orice “De ce te complici atât?” sau “Nu vezi că nu ai cu cine?” venite din partea adulților resemnați și blocați în cutume învechite.

– Cum îl motivezi să învețe o limbă străină pe un copil care trăiește la limita sărăciei?

– Pentru motivarea elevilor în a învăța o limbă străină (în cazul meu limba engleză), încerc să-i apropii de situații reale, discutând împreună oportunitățile de care pot profita prin cunoașterea a cel puțin unei limbi străine și cum își pot îmbunătăți nivelul de trai. Uneori folosesc și exemplul personal sau al cunoscuților mei: faptul că am locuit multă vreme în afara României unde cunoașterea limbilor străine m-a ajutat foarte mult sau cum am cunoscut persoane care au fost nevoite, fie pentru a-și păstra locul de muncă, fie pentru a putea avansa, să înceapă studiul unei limbi străine la o vârstă înaintată și cum au întâmpinat greutăți în asimilarea târzie a acestor cunoștințe. De asemenea, recent am stabilit legătura cu profesori de limba engleză din alte țări și suntem pe punctul de a începe un proiect de corespondență prin scrisori între elevi, aceștia fiind încântați de ideea unui astfel de schimb intercultural. ?

În anul școlar 2019-2020, 135 de cadre didactice (80 de participanți în program și 55 de alumni în școli publice) predau în 108 școli din 17 județe și lucrează cu aproximativ 10.000 de copii.

Înscrierile pentru o nouă generație de profesori se termină pe data de 30 martie. Află mai multe detalii aici

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *